Nr. 8 decembrie 2008- „Speranţa şi Naşterea Domnului”(Luca 2:7)

Cuvinte înţelepte

Speranţa naşterii Lui Isus Hristos

Luca 2:7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Vise năruite, speranţe spulberate şi înşelate, nădejdi neîmplinite, relaţii rupte, suflete descurajate, examene căzute, restanţe ale vieţii…acestea sunt câteva realităţi trăite de noi, muritorii veşnici. Lipsa speranţei din viaţa cotidiană personală, ne face să trăim o viaţă fără satisfacţie. Economia ţării care este în declin, încălzirea globală, lipsa hranei, ne fac să ne pierdem speranţa unui viitor mai bun şi totuşi, în mijlocul acestor voci stridente, Dumnezeu găseşte cu cale să rezolve problema omenirii printr-o naştere. Nici Irod, regele, nu a fost găsit capabil pentru împlinirea sufletelor singure, nici teologii vremi, nici fariseii şi nici cărturarii nu au rezolvat problema umanităţii, dar iată bebeluşul care a îngrozit un rege, adolscentul care i-a uimit pe înţelepţi, bărbatul care guverna cursul naturii şi umbla pe ape ca şi când erau pavate şi poruncea valurilor să tacă, iată-L Mesia – a reuşit să umple golul lumii din suflet, prin aducerea speranţei.

De la păstori până la precedenţi, de la tineri până la veterani viitori muritori, de la cei mai pricepuţi înţelepţi, până la ultimul cerşetor, cu toţii sunt în căutarea speranţei. Facem facultăţi şi şcoli în speranţa unui viitor mai bun, a unui salariu mai mare. Navigăm pe oceanul internetului până ne scufundăm, doar ca să fim şi noi mai băgaţi în seamă, suntem flămânzi după o fărâmă de speranţă, o speranţă în marele infinit al falimentelor, al eşecurilor. Să nu îţi moară speranţa niciodată din suflet, pentru că oamenii fără speranţă sunt oameni cu o lume moartă în ei. Iată mesajul Mântuitorului în ziua naşterii Sale: “Eu sunt cel care caut tineri, oameni fără speranţă, pentru a face din ei prinţi ai cerului”. Nu te da bătut niciodată în eşecurile vieţii : Reinhard Bonke şi-a început misiunea şi predica doar la cinci persoane, iar apoi milioane au fost cei ce s-au predat, pentru că a avut speranţa unui viitor măreţ. Abraham Lincoln într-un timp de 30 de ani, a avut nenumărate eşecuri în care rămâne fără hrană, termină avocatura, era stundent la drept, ia licenţa printe primii, dar pierde postul de avocat, apoi îşi pierde şi casa într-o afacere, îi moare iubita cu două luni înainte de căsătorie şi a rămas cu rochia de mireasă pe care i-o cumpărase, este înfrânt ca vorbitor, ca elector, nu este desemnat în alegerile pentru parlament, în Congresul Statelor Unite ale Americii, pentru că a crezut în speranţă şi în cuvintele rostite odată câtorva mii de tineri : “Nu vreau să ştiu că a-ti eşuat, ci vreau să ştiu dacă a-ţi acceptat eşecul. “ Nu a acceptat eşecul, oricât de mare a fost durerea, iată mesajul Domnului de acest Crăciun : “Eu îţi ofer speranţa să mergi mai departe! “ De multe ori nu ne fură alţii speranţa, dar de multe ori suntem propii noştri hoţi, ai speranţei. Nimeni nu are dreptul să ne fure visul de a spera, pentru că El a oferit a doua şansă lui Iona (“Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona” Iona cap. 3:1 ). L-a primit pe Petru trădătorul, care s-a lepădat în faţa unei femei, El vrea să îţi ofere ţie înşelătorule, hoţule, mincinosule, liniştea iertării, bucuria speranţei şi a doua şansă.

Naşterea lui Isus Hristos ne-a mai adus o speranţă pe lângă speranţa celei de a doua şanse, speranţa revederii cu cei dragi, ei au plecat şi într-o zi îi vom revedea din nou, dar oare nouă ne mai este dor de cer? El ne aşteaptă de două mii de ani pe tărâmul celălalt, cu masa pregătită, în sfârşit şantierul cerului e gata şi ne vom ridica aripile şi vom zbura ca şi cocorii spre ţara eternă, unde nu va mai fi durerea lacrimilor despărţirii şi ură, ci va fi pentru totdeauna iubire. Mai ai în inimă speranţa revederii cu cei dragi şi cu Tata? Ucenicii au murit şi erau în aşteptarea speranţei revenirii Lui, bunicii nostri, mulţi dintre ei au plecat cu această speranţă în aşteptare, dar noi poate vom fi generaţia care nu vom gusta moartea, îl vom vedea pe El, mai ai acest dor în inimă?

În ultimul rând, speranţa care ne-a mai adus–o Isus de Crăciun e marea găsire a noastră. De Crăciun nu noi doi am căutat, ci El ne-a găsit. Un tată avea un fiu, singura lui ancoră, soţia acestuia şi mama copilului a murit la puţin timp după naşterea lui. În fiecare seară înante de culcare, tatăl îşi aşeza fiul pe genunchii lui şi-i declara cu toată inima că îl iubeşte şi orice s-ar întâmpla cu el, îl va iubi şi va fi alături de el. Într-o dimineaţă obişnuită, copilaşul plecase la şcoală, dar nu după multă vreme, după ce ajunsese la şcoală un cutremur a distrus clădirea şcolii şi au murit sute de copii striviţi de ziduri. În căutări disperate, fiecare părinte stătea cu speranţa găsirii fiului lui, dar acest tată cu inima zdrobită începuse să caute cu mâinile lui, pompierii îl descurajau spunându-i că nu va găsi nimic, deoarece de trei zile nu s-a mai găsit nicio persoană. Cu mâinile pline de sânge, nemâncat de multe zile, cu inima sfâşiată, dar totuşi cu o licărire de speranţă continua să caute şi de departe auzise un scâncet, iar apoi dăduse zidurile la o parte şi îşi văzuse copilul, iar împreună cu fiul lui mai erau încă patru băieţi şi plin de bucurie fiul îi spuse tatălui : “Tată, de când am rămas singuri aici, nu am mai încetat să le spun prietenilor mei că tu mă vei căuta şi atunci când toţi vor refuza să o mai facă. “ Oare s-ar putea să nu mai vină, Pruncul născut într-o iesle să ne ducă acasă? Oare a uitat El, Desculţul din Nazaret să revină? O, nu, El va veni , poţi să îţi pui toată încrederea în speranţa venirii Lui, pentru că va veni…

Atâtea visuri uitate, atâtea feţe triste, atâta confuzie şi ceaţă, într-o noapte aleasă de Tata a venit pe lume Mesia, născut de o persoană simplă şi neprihănită, de Maria. “L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” Oare tu astăzi ai loc în casa ta, de speranţă? E sfârşitul veacurilor, e noapte, e ultimul ceas din zi, cum ai putea rămâne fără speranţă într-o lume disperată…

Roman Cornel

Pe acest blog va fi postat câte un articol din fiecare număr al revistei(împreună cu coperta) începând cu nr.8 decembrie 2008.

Dacă doriţi revista integral scrieţi-ne un mail pe adresa: adierea_tatalui@yahoo.com.