Nr. 9 februarie 2009 „Identitatea şi Dragostea”(1 Ioan 3:1)

Cuvânt înainte

Poem de viaţă

Am mers încrezătoare în mine şi doar o piatră mică a fost îndeajuns să cad doborâtă pe pământul neputinţelor. Orbită de praf, nu m-am gândit nici măcar o secundă să privesc spre Cer, am rămas pironită cu ochii în noroi, paralizată de nelinişte… şi-apoi tot Tu te-ai îndurat de mine, tot Tu ţi-ai arătat bunătatea ridicându-mă. Am crezut că am aflat un lucru despre mine, am crezut că mi-am aflat adevărata identitate, idenititatea de trădătoare, de păcătoasă…şi am vrut să alerg la Tine… dar nu puteam, ştiam că păcatul mi-l vei ierta, însă cârtisem împotriva Ta, nu-mi pusesem nădejdea în Tine şi acum nu puteam a-mi ridica privirea spre încălţămintea Ta, ruşinea ma copleşea. Când am crezut că aflasem ceva despre mine, ochii mi s-au limpezit de lacrimi şi am putut a-Ţi vedea iubirea… când am clipit şi ochii mi-erau închişi, Tu te-ai depărtat de la mine în mânia Ta, dar pe când lumina a început să îi pătrundă, Tu erai iar acolo ca nu cumva să nu Te zăresc şi să mă găsesc singură.

Păşind în continuare pe iarba proaspătă în care se zărea câte un ghiocel căutam urmele Paşilor ce mă însoţeau şi am învăţat că fiecare adiere îmi povesteşte despre dragostea Lui. Această dragoste ce-a prins rădăcini în sufletul meu… Iar noi suntem ce suntem pentru El şi prin El, prin suflarea Lui de viaţă.

Mai scrie în mine un poem de viaţă…

Prin voia Domnului,

Indrie Cristina

tel.: 0747689176

e-mail-uri:indriecristina@yahoo.com

adierea_tatalui@yahoo.com

“Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” 1 Ioan 3:1