Locul I: Ce este adevărul? de Ligia Schiopu

Ce este adevărul?

Această întrebare pusă de Pilat Domnului Isus cu aproape două mii de ani în urmă (Ioan 18:38) a rămas încă fără răspuns pentru mulţi.  Noi însă ştim că Domnul Isus Însuşi este Adevărul, fără ca acest lucru să arunce lumină deplină asupra întrebării.  Ce putem face pentru ca acest Adevăr să se reflecte în viaţa noastră?

Aşa cum era de aşteptat, lumea are o concepţie complet deformată despre adevăr, nerecunoscându-i valoarea.  Desigur, majoritatea celor din lume susţin că nu este bine să minţi, ci să spui adevărul, dar credinţa lor adevărată este arătată în faptele lor, ei prin minciunile dese arătând cât se poate de clar că sunt convinşi de contrar.  Cel ce spune adevărul (atunci când are aparent de pierdut) este condamnat şi ridiculizat, iar prin aceasta minciuna este pusă mai presus de adevăr, uneori fiind evidenţiată ca cea mai bună alternativă.

Nu de puţine ori, susţinerea lumii pentru neadevăr este declarată pe faţă.  Adevărul este prezentat ca ceva ce nu face decât să-şi provoace greutăţi inutile.  De ce să spui adevărul când poţi să minţi? poate că se întreabă cineva.  Antonio Porcha merge atât de departe încât a spus: „Adevărul are foarte puţini prieteni şi chiar şi aceşti puţini prieteni sunt sinucigaşi”. Dacă ne lăsăm influenţaţi de acest gen de afirmaţii care sunt răspândite nu numai în cuvintele lumii, dar şi în practica ei, vom deveni curând susţinători ai minciunii.

Totuşi, nu putem spune adevărul, dacă nu ştim ce este el.  Pentru ca pe buzele noastre să se afle doar lucruri vrednice de crezut trebuie ca noi să fim capabili să separăm adevărul de minciună, să deosebim lucrurile adevărate de cele false.  Pentru a cunoaşte adevărul, trebuie să ştim ce nu este el, trebuie să înlăturăm toate ideile insuflate de lume care ne-au pătruns adânc în subconştient şi care ne influenţează fără să ne dăm seama.

Adevărul este distorsionat în mintea oamenilor prin diferite sloganuri în care se spune despre adevăr că este crud, urât, îngrozitor, dur, că conduce la nebunie. Nici una din aceste caracteristici nu I se poate atribui Celui ce S-a numit pe Sine Adevărul, Domnul Isus.  El este blând, frumos, milos şi ne dă pacea ce ne face sănătoşi, bucuroşi, împliniţi.

Domnul Isus a spus că adevărul ne va face slobozi, dar lumea a înţeles să răstălmăcească această afirmaţie prin expresii ironice, fără nici o noimă: Vei cunoaşte adevărul, iar adevărul te va face nebun (Aldous Huxley) sau Adevărul te va elibera, dar numai după ce te va face să te simţi mizerabil (atribuit lui James A. Garfield).  Lumea pare că este într-o luptă din ce în ce mai crâncenă cu Adevărul însuşi, singurul care nu poate fi nici influenţat, nici eliminat.  De cele mai multe ori această luptă nu se duce deschis, reuşind prin falsitate să pătrundă în mod insesizabil în subconştientul nostru, afectându-ne concepţiile despre viaţă, despre realitate, despre ceea ce este. Fără să ne dăm seama, ajungem să susţinem remarci de genul „adevărul este crud”, care ni se par interesante, fără a ne da seama de realitate şi, poate mai important, de sursa acestei informaţii.

Ceea ce trebuie să înţelegem noi, ca şi creştini, este că minciuna NU este o alternativă la adevăr.  De fapt, o astfel de alternativă nu există.  Aici nu mă refer la adevărurile mici, cu mai puţină importanţă, asupra cărora ne permitem luxul de a ne înşela. Nu mă refer la adevărul meu împotriva adevărului tău, la ceea ce cred eu împotriva a ceea ce crezi tu.  Mă refer la Adevăr, care stă împotriva oricărei minciuni.  Însă oamenii nu numai că acceptă minciuna în detrimentul adevărului, ci a ajuns să excludă complet existenţa adevărului. Oamenii spun că nu există adevăr, doar percepţie (Gustave Flaubert).

Una dintre cele mai mari minciuni ale lumii este aceea că adevărul nu este absolut, ci relativ.  Prin aceasta oamenii vor să spună că nu există ceva universal valabil, un adevăr care să nu depindă de nimeni şi de nimic, ci tot ce numim adevăr este chiar percepţia noastră asupra realităţii, percepţie care s-ar putea să diferită la alţi oameni, care au de asemenea dreptate.  Astfel, calitatea adevărului este considerată a fi determinată de unghiul din care este privită problema.  Dacă priveşti dintr-un alt unghi vezi lucrurile într-un mod diferit, dar fiecare mod de a privi este considerat a fi la fel de valid ca celelalte.

Deşi teoria adevărului relativ are aplicabilităţile ei, cel puţin în ce priveşte relaţiile interumane, ea nu rezolvă toate problemele.  De exemplu, dacă eu, din locul de unde privesc problema păcatului, cred că nu am nevoie de salvare, iar din locul de unde Dumnezeu priveşte această problemă se vede că sunt păcătos, faptul că eu cred în neprihănirea mea nu mă ajută absolut cu nimic, nu mă face deloc mai sfânt decât sunt.  Eu rămân un păcătos pasibil de pedeapsă în ciuda a ceea ce eu cred că este adevărul.  Teoria adevărului relativ nu poate fi aplicată în sfera relaţiilor Dumnezeu –om pentru că aici ni se spune foarte clar că Isus Hristos este Adevărul şi nu avem de ce să-l căutăm în altă parte.

Cu privire la diferenţa dintre adevărul relativ şi cel absolut, Linda Ellinor spunea: „Ceea ce percepi, observaţiile, sentimentele şi interpretările tale, sunt toate adevărul tău.  Adevărul tău este important.  Cu toate acestea, el nu este Adevărul”.

Există adevăr absolut?  Un adevăr valabil, indiferent de unghiul din care este privit, de paradigma şi de concepţiile celui care-l priveşte?  Un adevăr care nu numai că este aplicabil acum, dar va fi la fel permanent?  Un adevăr pe care să ne putem baza viaţa şi deciziile?  Un astfel de adevăr ar trebui să fie veşnic, neschimbabil, neinfluenţabil, suveran.  Domnul Isus ne-a învăţat că El este Calea, Adevărul şi Viaţa, cu alte cuvinte, El este singura Cale, singurul Adevăr, singura Viaţă.  El este Adevărul absolut, care nu poate fi alterat sau dovedit ca mincinos.  Adevărul absolut există şi indiferent câte forme se adună împotriva Lui, nu va putea fi biruit niciodată.

Este, deci, un adevăr care nu depinde de noi, dar care ne afectează în mod evident, indiferent dacă ne place sau nu sau dacă suntem conştienţi de acest lucru.  Noi putem să credem sau nu în El, dar credinţa noastră nu influenţează decât modul în care ne raportăm la Adevăr, şi nu pe Adevărul însuşi.  Avem întotdeauna alegerea de a acţiona în conformitate cu adevărul sau să trăim o minciună.  Putem chiar crede că minciuna este de fapt adevărul, dar acest lucru nu schimbă cu nimic situaţia.

Adevărul este o stâncă şi nu se va clătina niciodată, fiind permanent un punct de sprijin pentru toţi cei ce-l cred.  Însă el este o alegere şi pentru ca Adevărul să facă parte din viaţa noastră, trebuie să-l acceptăm şi, mai ales, trebuie să-L invităm.  Pentru ca adevărul să facă parte din viaţa noastră trebuie să renunţăm pentru totdeauna la minciună.