Supliment nr. 15- Cine sunt…?

Cine sunt…?

Cine sunt? Care este adevărul despre mine… este desigur o întrebare pe care la un anumit moment dat în viaţă noastră ne-o punem fiecare. Care este adevărul despre noi şi mai ales de ce existăm, care este scopul nostru.

Nu, nu am de gând să scriu un articol despre existenţialism şi cu atât mai puţin nu am de gând să scriu un discurs motivaţional ci mai degrabă aş vrea ca ale mele cuvinte să cuprindă o mică parte din esenţa adevărului. Relaţiile pe care le avem sunt legate de afinităţile pe care le dezvoltăm. Întocmim raporturi cu alte persoane pe care le găsim cât de cât simpatice  şi dezvoltăm afinităţi faţă de lucrurile care ne plac sau care au valoare sentimentală.Cert este că din punctul nostru de vedere noi contăm cel mai mult…dar care este adevărul ?

Mă gândeam într-o zi cum mă văd ceilalţi prin lumina aceasta, mai par atât de puţin imperfectă ca în ochii mei sau fiinţa mea este transformată într-o broască sau vreun alt animal « simpatic», dar în raport cu Dumnezeu ? Cum mă vad eu…iarăşi perspectiva se schimbă …mă văd exact aşa cum sunt,fără calităţi în plus şi fără defecte inventate pentru a părea modestă, sunt doar eu, creaţia Sa, o mână de lut în care El a pus suflu şi ia dat viaţă. Adevărul este că niciunul dintre noi atâta timp cât ne punem pe noi pe primul plan al vieţii noastre nu vom putea cunoaşte vreodată iertarea sau dragostea de semeni pentru că vom fi prea ocupaţi cu noi. Vom alerga atât de mult pentru trupul acesta de lut încât la un moment dat nici nu vom mai fi conştienţi că mai sunt alţii pe lângă noi, iar când vreo unul dintre ei îndrăzneşte să ne calce teritoriul bineînţeles că nu-l vom tolera, dar ce vorbesc eu de tolerare, nici nu-l vom putea ierta pentru că odată cu dragostea pentru cei din jur se duce şi puterea de a ierta. Nu putem exista noi prin noi şi mai ales nu vom putea niciodată să ne răspundem la întrebarea aceasta existenţială, de altfel, cine suntem, până când nu vom putea răspunde la intrebarea cine este Dumnezeu, iar când vom răspunde sincer la întrebarea asta nu vom mai putea fi înşelaţi nici de propria noastră identitate pentru că El este în noi.

Dă-i Lui primul loc şi vei putea iubi pentru că El iubeşte prin tine, şi vei putea oferi iertare pentru că El va ierta prin tine. Dă-i Lui viaţa ta şi vei vedea că indiferent ce va veni nu vei simţi greul poverii pentru că El o poartă în locul tău. Gândeşte-te doar cât e de simplu… să nu mai fii ros de viermele păcatului, să nu mai fii hărţuit de fantomele trecutului să ştii adevărul.

Acum ne aflăm doar în valea umbrei morţii… suntem conştienţi de moarte şi de puterea ei dar în prezent ii vedem doar umbra, nu aştepta momentul în care din cauza nesăbuinţei tale vei ajunge în ghearele ei…

Mădălina Căuneac