Libertatea în Hristos
Pentru a putea trăi în siguranţă avem nevoie de legi,de îngrădiri însă pentru a putea fi fericiţi avem nevoie de libertate şi oricât de paradoxal ar părea cele doua contribuie în mod activ la echilibrul şi împlinirea fiinţei umane.
Libertatea aşa cum ştim toţi înseamnă dreptul de a face orice atâta timp cât nu începi să deranjezi pe cei din jurul tău. Însă ce înseamnă cu adevărat libertate în Cristos? Mai este această definiţie valabilă atunci când ne referim la acest tip de libertate? Pe de o parte da…dar este incompletă deoarece această libertate nu doar că îţi oferă fericire şi împlinire dar oferă şi un scut împotriva restricţiilor şi atacurilor celor din jur.
Din punct de vedere emoţional odată ce eşti a lui Cristos eşti liber. Cu cât eşti mai tare ancorat în El cu atâta eşti mai neînfricat atunci când ştii că faci o faptă care nu este aprobată în ochii lumii însă în ochii lui Cristos da pentru că odată cu libertatea ce o dobândeşti la mântuire orice teamă dispare. Dacă până acum ai vrut să faci misiune dar nu ai ştiut de unde să începi nu pentru că posibilităţile erau multiple şi toate arătau foarte bine în ochii tai ci pentru că de fapt îţi era teamă de ce vor spune cei din clasa ta, cei din echipa cu care lucrezi etc. odată ce Îl vei cunoaşte pe Domnul personal nu îţi va mai păsa nici măcar dacă mori pentru că ai vestit Evanghelia căci atunci vei şti că ai fost curajos pentru Domnul,iar Domnul niciodată nu se lasă mai prejos atunci când vine vorba de răsplată.
Aşa cum am văzut mai sus libertatea aceasta este condiţionată. Nu o poţi avea decât dacă eşti mântuit. Această comoară este rezervată doar celor care doresc să-L slujească pe El. Dacă nu ai făcut acest pas nu te poţi aştepta să ai parte de aceleaşi privilegii ca şi copii Domnului, însă din fericire ştim că nu este foarte complicat atunci când vine vorba de pasul acesta. Ceea ce-ţi trebuie este o inima deschisă şi căinţă, dorinţă de întoarcere din lumea aceasta trecătoare la Domnul. De asemenea, această libertate nu este pieritoare dar poate fi luată. Nu-i destul acel moment în care îi spui Domnului ca-ţi vrei şi tu numele trecut in Cartea Vieţii,mai este nevoie şi de disciplina care formează personalitatea creştinului si menţine în acelaşi timp libertatea pe care acesta o are. Te vei întreba cum poate fi cineva fericit atunci când trebuie să-şi trăiască viaţa după un set de nu-uri şi da-uri însă aş vrea să-ţi spun că viaţa unui creştin nu este definita de aceste da-uri ţi nu-uri ci de dragostea pe care i-o poartă Domnului şi astfel în funcţie de dedicarea lui va decide ce să facă…să-l slujească pe Domnul,pe Cel ce ţine totul în mâinile Lui de Tată,pe Cel ce a sacrificat totul din dragoste pentru noi şi care întotdeauna ne-a iubit şi ne-a ridicat indiferent de ce am făcut sau vei alege să slujeşti lui Satan, cel care chiar dacă îţi va da un sentiment de libertate pentru că te lasă să faci ceea ce vrei,de fapt acest sentiment este fals căci vei face voia lui şi într-un final vei ajunge atât de prins in cuşca lui încât vei crede că singura salvare este moartea dar ceea ce nu ştii este că atunci când vei muri îl vei cunoaşte mai bine pe Diavol căci vei sta o eternitate cu el blestemându-ţi fiecare moment în care ţi s-a spus şi n-ai vrut să asculţi Cuvântul Lui.
Vezi tu, libertatea este puţin mai greu de explicat pentru că în componenţa ei intra foarte multe atribute însă ceea ce trebuie să ştii este asta,că nu o poţi avea fără Cristos în viaţa ta. Libertatea lumească este doar o formă diluată şi pervertită pe care Satan ţi-o oferă. Indiferent de cât de liber crezi tu că eşti tot un fricos vei rămâne şi tot aceleaşi greşeli stupide le vei face şi asta nu pentru că tu ai avea o problemă ci pentru că nu ai ales ce libertate vrei să experimentezi. La urma urmei,şi libertatea se alege aşa că ai grijă cum cântăreşti căci niciodată nu este prea târziu dar nici prea devreme.
Mădălina Căuneac
foarte frumos si adevarat
By: Cuvinte pentru Suflet on iulie 23, 2010
at 2:57 pm
By: mihailandrei on iulie 25, 2010
at 9:48 pm
mihailandrei: video-ul pe care l-ai postat tu nu se refera la penticostali, titlul este pus gresit.
aceia sunt CARISMATICI!
cultul penticostal nu acepta asemenea manifestari.
Nu asta intelegem prin libertate in Hristos. Si NU promovam asa ceva. Ai putea citi articolul ca sa te convingi.
By: adierea on iulie 25, 2010
at 10:32 pm
CE vb ?
Vorbirea in limbi a fost un dar harismatic ,care s-a exercitat in epoca apostolica ,dar din moment ce si-a incetat rolul ei misionar ,ea a incetat ,asa cum arata Sf Ap Pavel:”Dragostea nu v-a avea sfarst niciodata,dar vorbirea in limbi va inceta”(I Cor.13, 8)
La voi, penticostali ,este o treaba patologica….este un fel de bolboroseala, deoarece pretinsa graire in limbi nu este vorbita de nici un popor.
Pe cand pe vremea Sf Apostoli,ni se spune ca fiecare auzea pe Apostoli vorbind in limba sa maririle lui Dumnezeu.
„Si erau uimiti toti si se minunau zicind: Iata, nu sint acestia care vorbesc toti galileeni? Cum AUZIM noi fiecare LIMBA NOASTRA in care ne-am nascut?”(F.Ap.2,7-8).
se minunuau cu totii, ca fiecare aude pe Apostoli vorbind in limba sa materna.
Pe cand limbile/bolboroselile vb de voi, sunt fara inteles si seamana mai degraba cu limbi babilonice decat cu limbile Cincizecimii, deoarece sant alcatuite din fraze din diferite limbi, fara sens si nu spun nimic pe inteles.
Sf.Scriptura spune clar..
” Daca prin limbi nu veti da CUVANT LESNE DE INTELES, cum vor cunoaste ce ati grait ? Veti fi niste oameni care graiesc in vant ” ( I Corinteni 14, 9 ).
Treaba e limpede…..UN CUVANT LESNE DE INTELES.
Pe cand la voi,este treaba patologica….este un fel de bolboroseala, deoarece pretinsa graire in limbi nu este vorbita de nici un popor.
By: mihailandrei on iulie 26, 2010
at 5:31 am
Nu am nici o intentie de a te convinge de ceva si nici nu am puterea aceasta, numai Dumnezeu o are. Nici nu ti-ar fi de folos vorbirea in limbi fara nastere din nou(ma abitn sa mai spun ceva, pentru ca nu te cunosc si nu cunosc starea ta spirituala).
Nu vreau sa te jignesc in nici un fel.
Cred ca ar trebui sa studiezi mai bine Biblia. Spuneai ca noi bolborosim fara rost si nu asa cum a fost la Cincizecimi. Te voi ruga sa explici versetul urmator:
„In adevar, cine vorbeste in alta limba nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu, CACI NIMENI NU-L INTELEGE si, cu duhul el spune taine” 1 Corinteni 14:2
1. Corinteni 4: „Cine vorbeste in alta limba SE ZIDESTE PE SINE INSUSI; dar cine prooroceste zideste sufleteste biserica”
prin urmare vorbirea in limbi e un dar care a fost dat spre zidirea celui care vorbeste si nu spre zidirea bisericii, daca nu e nimeni care sa talmaceasca e clar ca nu are nici un rost sa se vorbeasca bisericii in limbi.
Mai mult de atat nu vreau sa dezbat problema, pentru ca e mult mai complexa decat o prezinti tu. In plus acestea sunt convingerile mele ca si administrator al blogului, iar din colectivul revistei fac parte si baptisti si nu vreau sa vorbesc si in numele lor.
Fii binecuvantat cu multa intelepciune!
By: adierea on iulie 26, 2010
at 11:28 am
nu ti-am mai aprobat comenturile, pentru ca vorbesti pe langa si nu ai nimic ziditor de zis.
vorbesti din faptele apostolilor dar refuzi sa comentezi 1 Corinteni 14:2. Se pare ca in Biblia ta lipsesc pasaje.
SI INCA O DATA, IN AL DOILEA VIDEO PE CARE L-AI POSTAT NU ESTE VORBA DE PENTICOSTALI!
By: adierea on iulie 26, 2010
at 1:13 pm
si mihailandrei, Dumnezeu nu are nevoie de nimic, nici de la mine, nici de la tine, nici de la nimeni.
NOI avem nevoie de El, NOI avem nevoie de rugaciune, NOI avem nevoie sa ii slujim. Nu ii poti face o favoare lui Dumnezeu.
By: adierea on iulie 26, 2010
at 1:16 pm
Pe vremea comuniștilor libertățile (mai ales cele religioase) erau strașnic îngrădite. La fel a fost și în perioada interbelică. Am citit într-o carte despre istoria penticostalilor în România și scria acolo că de multe ori botezurile se făceau noaptea, de frica autorităților. Totuși, paradoxal, bisericile evanghelice și casele de rugăciune erau în creștere numerică. Astăzi avem libertate deplină, ne bucurăm de suficient timp, este un timp al harului și totuși nu știm ce să facem cu el. Timpul nu este o resursă a noastră, el nu depinde de noi (de fapt mă întreb dacă este ceva care să depindă de noi!), este resursa lui Dumnezeu pe care ne-a dat-o. Și noi nu știm cum să-l valorificăm. Ce facem noi? Iată: tinerii pierd timpul prin discoteci și cluburi; bătrânii pierd timpul citind ziarul (care nu este o activitate rea, păguboasă, dar le aduce prejudicii și veți înțelege de ce); maturii pierd timpul cu serviciul (care, la fel, este o activitate profitabilă din punct de vedere financiar pentru familie). Dar Biserica? Câți tineri sunt în Biserică? (Și nu mă refer la instituție, ci la Trupul lui Hristos.) Câți maturi mai au timp de biserică? (Și aici mă refer la instituție.) Cunosc persoane care lucrează suplimentar pentru întreținerea familiei și nu prea mai dau pe la biserică, pentru că nu mai au timp! Câți bătrâni mai pot veni la biserică? Și dacă nu pot, câți frați îi vizitează? În acest timp de har bisericile în loc să crească numeric, scad!
Deci ce facem cu timpul nostru? Și ce facem cu libertatea noastră? La ce ne folosește? Sunt întrebări amare! Întrebări care așteaptă un răspuns, dar nu știu dacă-l vor primi…
By: pucheadorel on august 14, 2010
at 9:56 pm
intradevar asa este
By: adierea on august 15, 2010
at 5:04 am
Avem libertate deplină, dar, repet, unii nu știu ce să facă cu ea. Unii cred că sunt liberi să „judece” (adică să jignească) pe alții. Aceeași libertate au avut-o și cei ce-L batjocoreau pe Domnul Isus! Le-a folosit la ceva? NU! Alții cred că au libertatea de a împiedica lucrarea pe care Dumnezeu a pus-o în copiii Săi. Tot așa, au fost unii care L-au răstignit pe Domnul Isus crezând că în felul acesta lucrarea de mântuire a lumii va înceta. Au avut succes? Nicidecum! Din ce în ce mai mulți oameni vin la Hristos! Dar mai avem și libertatea de a ne iubi aproapele! Ce facem în acest caz? Cunosc oameni care iau partea ușoară a lucrurilor referitoare la credință, dar când dau de greu dau din colț în colț! Mai cunosc persoane care se dau drept mari credincioase, dar care dacă vine la poarta lor un amărât care le cere un pahar cu apă îl trimite imediat la muncă sau, mai rău, la origine! Și pentru ce? Pentru o bucată de pâine și un blid cu mâncare asupra cărora nu noi suntem stăpâni, ci Dumnezeu care ni le-a dat! Și-apoi poate că omul acela ar munci, dar are unde? Deci, ce alegem să facem cu libertatea noastră: ceva bun și constructiv, sa, dimpotrivă, ceva rău și care poate perverti? Temă de gândit (poate)!
By: pucheadorel on august 26, 2010
at 8:30 pm
[…] Supliment4 nr.16- Libertatea în Hristos Fri Jul 23, 2010 16:45 pm Libertatea în Hristos Pentru a putea trăi în siguranţă avem nevoie de legi,de îngrădiri însă pentru a putea fi fericiţi avem nevoie de libertate şi oricât de paradoxal ar părea cele doua contribuie în mod activ la echilibrul şi împlinirea fiinţei umane. Libertatea aşa cum ştim toţi înseamnă dreptul de a face orice atâta timp […] […]
By: Supliment4 nr.16- Libertatea în Hristos - Ziarul toateBlogurile.ro on octombrie 1, 2010
at 10:03 am