4-Concurs

„ÎNAINTEA TA, ISUSE …”

Înaintea TA, ISUSE, plec genunchii, mă smeresc;
TU,-ntinzându-mi mâna-ŢI caldă mă aluți să mă sfinţesc.

Drumul nostru-i umilinţă şi-ncercări şi chin amarnic,
Însă noi TE-avem pe TINE şi ești bun și drept și darnic …

Lumea-n goana ei nebună după aur și arginți
TE-a îndepărtat pe TINE, și-a făcut din idoli – sfinți.

Idolilor din icoane, din hârtie ori din lemn
Li se-aduc tămâie astăzi, sub ei arde untdelemn …

Tot așa și în vechime oamenii se închinau
La baali și astartee, multe jertfe le-aduceau.

Iată, deci, cum niște lucruri moarte, reci și fără grai
Pot să ducă-n rătăcire al poporului alai.

Însă noi, ISUSE scumpe, slavă numai ȚIE-ȚI dăm,
Crucea-ȚI sfântă, ÎMPĂRATE, spre Golgota o purtăm.

Chinurile grele, DOAMNE, pentru noi le-ai îndurat
Și pe cei ce TE răniră TU, ISUSE, i-ai iertat.

Oare câți din lume astăzi sincer, DOAMNE, TE iubesc?
Răul care li se face câți prin bine-l răsplătesc?

Cei ce-au strâns comori și aur se frământă și se tem
Dar noi, mulțumim, ISUSE, căci în cer plată avem.

Bice grele, fără număr au brăzdat spinarea TA,
Crucea grea TE-ncovoiase când TE-au dus pe Golgota.

Răstignit fiind pe cruce, chinuit și umilit,
Sângele-ȚI curgând șiroaie, pentru mine ai murit.

O tristețe mă cuprinde și mă-ncearcă-un dor nespus,
Dor de bunul meu PĂRINTE și de blândul MIEL ISUS.

De aceea, DOAMNE SFINTE, în genunchi la TINE vin
Să-mi alini cum numai TU știi greul inimii suspin.

Lumea asta ne oferă doar iluzii și povești …
Mulțumim, ISUSE DOAMNE, că ești viu și ne iubești!

AMIN!

PUCHEA DOREL