Publicat de: adierea | noiembrie 8, 2010

Supliment nr. 17- Versurile unui lepros de inimă

Șuvoi de agonie scrisă

pe un pergament mototolit

Cuvinte neșlefuite, neîmpodobite

vărsate cu nebunie din piept

 

Mi-am pierdut cuvintele lucide

Când m-au împroșcat cu reproș

Sunt ultimul om de pe stradă

strada ultimului reproș…

 

Au mai trecut oare și alții

prin vama celor leproși?

Leproși de inimă și de iubire

de etică,ce-i sfânt și frumos.

 

Mă simt singura leproasă de iubire

Și mă întreb de mi s-a rupt inima din piept

Ori oare nu mi-au smuls-o

cu ghiara de trufie

 

Sunt de neiubit, și aș vrea să nu iubesc

Indiferența din piept te face invincibil

invincibil durerii din suflet

pentru voi sunt un egoist…

un egoist cu o durere mare în piept…

 

Ironic lumea aruncă mai multe pietre

în vasul deja spart

blamandu-l că e bucățele

urând tristețea lui

 

E vrednic de urât și cel ce-și merită ura?

 

Iubirea mea e egoistă.

Și dragostea am pervertit-o

Îmi arde sufletul un strop de dragostea curată…

Trebuie s-o leapăd

ori voi fi eu lepădată…

 

Doar Dumnezeu mai poate vindeca o lepră

sau a restaura un vas distrus

ori a iubii un om ca mine…

 

dar și așa ar fi tot o epavă

dacă nu vede că lupta e între el și Isus

(cum s-a luptat și Iacov cu Dumnezeu)

 

Indrie Cristina-Mirela


Responses

  1. foarte frumos supliment

  2. Pe când un nou concurs literar?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: