Supliment nr. 19- Lauda

“Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor… “(Psalmii 149:6a)

Cartea Psalmilor este o carte a Bibliei care se remarcă în mod deosebit şi prin nenumăratele îndemnuri de a-l lăuda pe Dumnezeu. Autorii psalmilor ne spun direct: “Lăudaţi pe Domnul!“.  De la vieţuitoarele mării, natură şi fenomenele naturii, animale şi păsări până la om- indiferent de vârstă- toate sunt sfătuite să-şi arate recunoştinţa faţă de Dumnezeu prin laude. Lista de motive de laudă nu trebuie căutată departe. În Psalmul 147, autorul oferă o serie lungă de motive pentru care trebuie să ne exprimăm preţuirea. El expune o stare de bine ce-l înconjoară pe cel neprihănit, astfel omul trebuie  să-L laude pe Dumnezeu de fiecare dată, conform Psalmului 147 atunci când: are rana inimii vindecată, vrăşmaşii săi sunt doborâţi, ba mai mult acesta locuieşte într-o ţară în care pacea domneşte şi se poate bucura de rodul muncii agricole, deci de prosperitate, deoarece Dumnezeu a binecuvântat pământul să rodească. Psalmul 150 încorporează în versetul 2 toate motivele de mai sus, spunând atât de scurt, dar plin de esenţă “Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari…“. Într-adevăr când Dumnezeu face lucruri pe care le considerăm bune şi mari pentru noi, parcă ne vine mai natural să avem cuvinte de laudă şi mulţumire la adresa Lui. Însă…examenul laudei la care marea majoritate eşuăm este cel al laudei atunci când trecem prin încercare.

Cum e Dumnezeul din mijlocul laudei atunci când starea de bine ne copleşeşte?.. probabil e Dumnezeul pe care l-am cunoscut cu toţii care avem cel puţin un motiv de mulţumire în viaţă. E atât de simplu să-ţi exprimi lauda atunci cînd îţi merge bine, când vezi că numărându-ţi binecuvântările sunt mult mai multe decât ai sperat vreodată. Dar…cum e Dumnezeul din mijlocul laudei atunci când trecem prin încercări? Sau mai bine spus, mai avem noi laude când Dumnezeu ne încearcă? Biblia ne istoriseşte despre un om extrem de binecuvântat. Şi când spun extrem, mă gândesc la o binecuvântare dusă înspre extrem, căci ce poţi să-i ceri Lui Dumnezeu mai mult atunci când ai : 10 copii, mii de oi şi cămile, sute de boi, de măgăriţe, un număr considerabil de slujitori şi pe lângă toate acestea din punct de vedere social, te găseşti în vârful piramidei? Lucrurile par atât de bune în viaţa lui Iov până într-o zi când primeşte vestea că  toate acestea s-au dus, că tot ce îi aparţinea cu o zi înainte s-a spulberat. Evident, ca orice fiinţă omenească normală, Iov nu se bucură de ceea ce i s-a întâmplat, chiar el încearcă să afle care este justificarea divină cu privire la necazul său, în durerea lui îşi ridică o serie de întrebări, DAR afirmaţia pe care o face după ce află vestea atâtor pierderi este absolut uimitoare “Domnul a dat şi Domnul a luat- binecuvântat să fie Numele Domnului! “(Iov 1:21b). Da! Iov îl laudă pe Dumnezeu în mijlocul încercărilor sale. Şi ca să răspund la întrebarea de mai sus, atunci când trecem prin încercare- Dumnezeu este acelaşi! (Evrei 1:12, 13:8)  Versurile unei cântări inspirate de Duhul Sfânt spun atât de frumos: TU rămâi în bine şi în rău acelaş Dumnezeu! Noi suntem cei care ne schimbăm atunci când încercarea vine peste noi, căci încetăm să-L lăudăm deoarece ne îndoim de bunătatea Lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră. Însă Biblia ne asigură atât de clar: “Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă“(Plângerile lui Ieremia 3:22, 23) Chiar şi în dimineaţa încercărilor mele pot să am nădejde că bunătatea Lui Dumnezeu s-a reînnoit şi peste mine? Absolut!

Ştiţi că  Domnul îşi găseşte plăcerea în cei care în mijlocul strâmtorării aduc jertfe de laudă?  Şi această plăcere se manifestă prin faptul că “slăveşte pe cei nenorocişi, mântuindu-i“ (Psalmii 149:4) Dumnezeu îl slăveşte pe Iov în urma nenorocirii ce i se întâmplase şi îi dă dublu faţă decât avuse, iată acum un om de două ori mai binecuvântat!

Lăudaţi pe Domnul!

Anca Zifcsack