Publicat de: adierea | Noiembrie 5, 2011

Rugăciunea din spatele tiparelor- supliment nr. 21

Într-o zi, ucenicii i-au cerut lui Isus să-i învețe să se roage, așa cum era obiceiul în acea vreme, ca învățătorii să-și învețe ucenicii o formulă de rugăciune. Dar mă întreb eu, ucenicii lui Isus nu s-au rugat deloc până ce i-a învățat Cristos? Bineînțeles că s-au rugat, dar un tipar de rugăciune dat de învățătorul lor era mai mult decât un simplu tipar. Era o formulă “magică” prin care aveau acces la Dumnezeu, și sperau să primească aceeași atenție din partea lui Dumnezeu precum o primea și Fiul care i-a învățat cum să se roage.

Înainte de a-i învăța rugăciunea “Tatăl nostru”, Isus își motivează decizia. El condamnă modul în care se practica acest act al rugăciunii de către învățații legii. În Matei 6:5-8 Isus condamnă atât conținutul, cât și atitudinea celor care se rugau. În versetul 5 condamnă rugăciunea în picioare în mijlocul mulțimii, deoarece aceasta atrăgea aprecierile oamenilor. De altfel, Isus menționează că tocmai de aceea făceau astfel de rugăciuni pentru a fi văzuți de alții. Nu e de mirare că astăzi sunt atâtea persoane care critică rugăciunea efectuată stând în picioare.

Isus a spus: “tu când te rogi intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui Tău care este în ascuns…” Isus nu condamnă rugăciunea făcută în picioare, ci atitudinea și motivația greșită care îi caracteriza pe cei ce se rugau astfel.

În versetele 7 și 8 Isus își schimbă reproșul de la forma rugăciunii la conținutul acesteia, și acuză astfel mulțimea de cuvinte fără rost. În acea perioadă, oamenii credeau că dacă spun multe cuvinte în rugăciune, au mai mari șanse să spună tot ce îi doare. În Vechiul Testament găsim rugăciuni acrostih, precum e Psalmul 119, unde psalmistul a luat fiecare literă din alfabetul ebraic și a scris pentru fiecare literă câte 8 versete. Compunând versuri cu fiecare literă din  alfabetul ebraic, ei considerau că au spus tot ce se putea spune. Prorocul Ieremia de exemplu și-a scris cartea “Plângerile lui Ieremia” folosind același stil, alocând câte un verset fiecărei litere din alfabetul ebraic. Când a ajuns la capitolul 3, acesta fiind centrul plângerii sale, a alocat 3 versete fiecărei litere, pentru a accentua intensitatea durerii ce o purta înlăuntrul ființei lui, adică în inimă.

Cu siguranță că astfel de rugăciuni nu numai că se scriau, ci se și spuneau în public. Cele 22 de litere din alfabetul ebraic împreună cu câteva idei pentru fiecare în parte, putea deveni o rugăciune considerabilă ca durată.

Isus condamnă atât forma de exprimare a rugăciunii, cât și conținutul ei. El nu spune că rugăciunea în picioare sau rugăciunea lungă este un lucru rău, ci atrage atenția că aceste practici pot pierde din vedere esența rugăciunii.

Totusi, prin rugaciunea “Tatal nostru” Isus ii invata pe ucenici cum sa foloseasca un sablon cand vor sa se roage lui Dumnezeu. Daca Isus a folosit acest sablon inseamna ca tiparele nu sunt tocmai de aruncat. Sa vedem dar ce rol au anumite tipare in rugaciune.

De ce sunt bune tiparele?

–          In primul rand, focalizeaza atentia asupra lucrurilor cu adevarat importante, incercand sa pastreze esenta subiectului.

–          Ajuta la memorarea mai usoara a lucrurilor cu adevarat importante, ceea ce va face rugaciunile ulterioare mult mai bine structurate.

–          Folosirea tiparelor diminueaza distragerea atentiei de catre alte evenimente colaterale, prin focalizarea mintii pe respectarea sablonului.

Totusi si sabloanele au partile lor negative. Exista unele riscuri care ne pot face sa pierdem esenta rugaciunii.

Riscuri in folosirea sabloanelor.

–          Oamenii pot crede ca usurinta ca raspunsul la rugaciunea lor depinde de modul respectarii tiparului. Atfel se transfera accentul de pe continutul rugaciunii pe forma ei.

–          Un tipar nu include toate nevoile personale.

–          Folosirea sabloanelor in rugaciune poate atrage dupa sine o automultumire prin impacarea constiintei. Un fel de a spune “eu mi-am facut datoria”

–          Poate deveni in timp un obicei si o traditie, care se memoreaza si se spune mecanic, fara a mai fi nevoie ca mintea sa se concentreze pe esenta rugaciunii.

–          Poate impiedica manifestarea libera a lui Dumnezeu prin Duhul Sfant.

Oamenii au fost creati cu o capacitate intelectuala care lucreaza mult mai usor dupa sabloane. Crearea unor tipare si respectarea lor, usureaza  munca, si scade riscul de a gresi. Creerul uman memoreaza si inregistreaza mai usor evenimentele repetate, ceea ce duce la luarea celor mai bune decizii in timpul cel mai scurt, si aceasta creste productivitatea lucrului efectuat.

In ce priveste rugaciunea, oamenii au preluat evenimente relatate in Scriptura, pe care le-au  canonizat, si au devenit in timp reguli stricte in biserica lui Dumnezeu. Nu sunt impotriva acestor tipare, dar sunt impotriva ideii conform careia, nerespectarea stricta a lor, poate scoate pe cineva de la mantuire.

Vocea: Unele biserici considera ca pentru a fi auzit trebuie sa strigi din rasputeri. Iar cei care nu fac acest lucru sunt imediat catalogati ca fiind in afara partasiei cu Dumnezeu, neinteresati, nespirituali. Tonalitatea ridicata a vocii nu garanteaza nimic. Persoana respective nu este nici mai pocaita, nici mai sfanta nici mai bine auzita de Dumnezeu decat a fost Ana in rugaciunea pe care a facut-o in inima ei (1 Samuel 1:9-13).  Tonalitatea vocii trebuie lasata la indemana Duhului lui Dumnezeu care  iti va dicta cand trebuie sa soptesti si cand sa strigi. Dar nu face din tonul vocii tale un tipar valabil pentru toti fratii si surorile din biserica. Ce s-ar alege de fratii nostrii in Domnul pe care Dumnezeu i-a lasat fara grai, daca Acesta ar asculta rugaciunea dupa intensitatea vocii?

Pozitia trupului: E bine sa ne rugam pe genunchi, e bine sa ne rugam si in picioare. Dar nu putem face o regula general valabila accentuind o anumita pozitie a trupului in rugaciune in detrimentul alteia. Amandoua sunt biblice. Dar asi spune ca si rugaciunea facuta intins cu fata la pamant este biblica. De ce nu s-ar practica si azi? Ezechia de exemplu a fost ascultat cand se ruga in patul sau cu fata la perete (2 Imp 20:1-3). Ar trebui sa facem o lege din asta? Cred ca duhul lui Dumnezeu cauta lucruri mai importante la o rugaciune decat limbajul trupului.

Imbracamintea: Aceasta este o alta lege in bisericile noastre. Ma intreb daca Dumnezeu asculta rugaciunea in functie de modelul sau culoarea, sau existenta sau inexistenta unui element vestimentar. Cu siguranta ca nu. Toate acestea tin mai degraba de bunul simt decat de principiul ascultarii rugaciunii.

Locul: Locul rugaciunii poate fi un tipar pentru unii. Nu-l putem inchide pe Dumnezeu in biserici pentru ca sa putem spune ca doar rugaciunile facute acolo sunt ascultate. Nu e nevoie de un loc anume, un munte anume, o biserica anume.  Odaita de care vorbea Isus in Matei 6:6 pentru unii e biroul de la service, pentru altii e propria masina, pentru unii e dormitorul, bucataria sau baia, dar poate fi orice loc deschis in care poti sa fii tu cu Dumnezeu.

In acest moment Isus intervine si muta locul inchinarii din exterior in interiorul inchinatorului. Asa cum ii spune samaritencei in Ioan 4:23-24. Isus cauta ceva mai mult decat haine, o voce frumoasa sau un loc anume. El cauta Inima persoanei care se roaga mai mult decat orice artificiu legat de acest trup.

Sablonul pe care il cauta Cristos e format din motivatie rugaciunii, pocainta, sinceritatea si  credinta in Cristos. Aceste elemente deschid bratele lui Dumnezeu cand un copil de-al sau se roaga.  Aceste elemente darama orice inima de piatra si modeleaza o inima deschisa si maleabila pe care Dumnezeu isi poate lasa amprenta.

Luca 23:40-43 ni-l prezinta pe talharul de pe cruce care ii ia apararea lui Isus. Acesta ii face o rugaciune, fara a se folosi de vre-un tipar mai sus mentionat. Nici macar nu a inchis ochii, nu si-a impreunat mainile, nu si-a spus rugaciunea intr-o biserica, mai mult dezbracat decat imbracat, cu glasul sacadat de suferinta, a trecut peste orice tipar si s-a rugat lui Isus: “Doamne adu-ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta.” Iar isus i-a garantat ascularea rugaciunii , pentru ca a stiut sa se conformeze tiparului lui Isus. O motivatie corecta bazata pe pocainta, sinceritate si credinta. Aceasta este cheia care deschide cerul.

                                                                                                                      Sebastian Balan

Anunțuri

Responses

  1. grea treaba cu rugaciunea….

  2. bun articol


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: