Supliment 2 nr. 15, Meditaţie

Meditaţie

“Am să lupt pentru fiecare suflet de pe pamânt şi nu am să Te dezamăgesc. Am să-l înving pe Satan şi am să salvez suflete, Tată.”

Nimeni altcineva nu a fost găsit vrednic nici în cer nici pe pământ ca să vină pe pământ şi să lupte pentru salvarea noastră. Mă întreb adesea ce Ai simţit pe cruce când vedeai toţi acei oameni care te batjocoresc…toţi acei oameni pentru care Tu ai venit să lupţi. Ce ai crezut atunci… ai avut vreun moment impresia că Ai ratat ţinta, că Ai dat greş? Dar mai greu decăt momentul acela cred că a fost momentul în care Dumnezeu Tatăl şi-a întors faţa de la Tine. Aveai atât de multe păcate adunate pe umerii Tăi… brusc nu mai erai frumos în ochii Tatălui. Mă întreb dacă te-ai gândit vreodată că nu se merită. Mă întreb dacă ne-ai urât măcar o secundă… sau nici măcar cea mai sfâşietoare durere nu a putut să te facă să nu ne mai iubeşti.

E aşa de ciudat cum încerc să-mi dau răspunsuri singură şi cum încerc să-Ţi atribui impulsuri de om cănd de fapt Tu nu ai fost doar om… ci ai fost şi eşti 100% Dumnezeu şi ai ştiut dinainte lucrarea care avea să aibă loc.. deci este mai mult decât clar că nu ai fost descurajat când ai văzut pe toţi acei oameni care Te batjocoreau, doar o tristeţe adâncă, sfâşietoare pentru că ştiai cât de adânc sunt sub stăpânirea Satanei. Însă nu ştiu Domne dacă ne-ai urât vreo clipă… şi la urma urmei de ce să nu ne fi urât… noi eram cauza pentru care ai cunoscut cele mai groaznice momente, noi eram motivul pentru care Tatăl Tău şi-a întors faţa de la Tine… noi, cu spiritul nostru de turmă şi neîncrederea pur specifică omului. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor motive ceva îmi spune că ne-ai iubit până la capăt, căci Tu nu eşti un Dumnezeu care Te schimbi după cum este vremea de afară, ci eşti un Dumnezeu care face ce a promis şi duce până la capăt tot ce începe. Tu eşti un Dumnezeu jertfitor  şi cred că asta îmi răspunde la întrebare. Nu, nu ne-ai urât chiar dacă ai fi avut tot dreptul şi nu ne-ai fi părăsit căci Tu ştii cel mai bine cât de fragili şi uşor de rănit suntem. Tu ştii cât de uşor ne poate pune diavolul sub talpa lui, aşa că atunci cănd ai părăsit cerul pentru o scurtă vreme ai promis “am să lupt pentru fiecare suflet, n-am să las pe niciunul, ci am să iau păcatele tuturor celor ce sunt pe pământ. “Şi aşa ai făcut… Te-ai luptat pentru fiecare suflet… şi încă mai lupţi, căci bătălia încă nu s-a terminat, iar sfărşitul timpurilor încă nu a venit. Oare nu oboseşti Tu niciodată? Sub povara atâtor mii de păcate, oare nu-Ţi vine niciodată să ne laşi ?…

Lauda şi slava să fie a Ta, căci nu doar că nu oboseşti sub atâtea păcate, dar Tu eşti şi acela care leagă răni, care şterge lacrimi, Tu eşti acela care ridică şi acela care face dreptate… Tu eşti acela care mijloceşte şi care întăreşte. Tu eşti Dumnezeu şi nimic nu este prea greu pentru Tine.

Aş vrea să pot să-ţi spun cuvinte frumoase şi să-Ţi arăt cât de mult preţuiesc că eşti aşa de viu în viaţa mea. Aş vrea să-ţi pot arăta cât de mult Te iubesc pentru că nu ai cedat pe cruce şi m-ai iubit până la capăt pentru ca eu astăzi să am viaţă nouă. Dar mă simt prea săracă în cuvinte, aşa că rămân mută în uimire şi admiraţie în faţa maririi Tale, rămânând să demonstrez cu fiecare faptă cât de mult Te iubesc…

Mădălina Căuneac